Grâul este una dintre cele mai importanta plante cultivata, cu mare pondere alimentara, este considerata  un factor important economic si furajer.

  Suprafetele intinse pe care se seamana, precum si atentia de care planta se bucura se datoreaza:
- continutului ridicat al boabelor in hidranti de carbon si proteine, raportul acestor substante corespunzator cerintelor organismului uman;
- conservarea indelungata a boabelor si faptul ca pot fi transportate fara dificultate;
- planta are o plasticitate ecologica, graul poate fi cultivat in diferite zone climatice si la altitudini mari.

  Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei destinata fabricarii painii, „fiind alimentul de baza”.

  Boabele de grau sunt deasemeni folosite si la pastele fainoase precum si ca materie prima pentru industii diferite. Boabele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat, putem spune chiar superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca productivitate.

  Sub aspect agronomic, cultura de grau ofera avantaje datorita faptului ca este integral mecanizata. Toacmai de aceea dupa cultura de grau se poate semana orice cultura.

  Compozitia chimica
  Glucidele: In compozitia bobului de grau predomina substantele extractive neazotate 63 – 75% din masa proaspata a bobului, formate in proteine de peste 90%, amidon, iar restul fiind dextrine si alte glucide. Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor depind de o serie de factori, cum ar fi: specia de grau, solul, conditiile climatice, fertilitatea solului si a dozelor de AZOTAT folosite. Conditiile climatice au rolul cel mai important. In conditii climatice secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata, dar perioada de formare si umplere a bobului este mai scurta, coacerea fiind grabita si procentul proteinelor din bob au o compozitie mai mare. In conditiile climatice umede si racoroase este favorizata acumularea hidrantilor, totodata perioada de formare a bobului este mai lunga, ceea ce favorizeaza acumularea unor cantitati mai mari de amidon.
  
  Lipidele: Reprezinta 1,8 – 2,6 % din compozitia bobului si sunt acumulate in special cu stratul de alurona.
  
  Substantele minerale: Reprezinta un numar mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn), avand o pondere de 1,5 – 2,3 %, aflandu-se in partile periferice ale bobului.

  Vitaminele: Bobul de grau contine vitaminele B1, B2, B5, B6 si vitamina PP.

  Din punct de vedere agrotehnic, cultura de grau este mecanizata in totalitate si intra in toate aspectele sistemului de rotatie agricola, fiind considerata o planta premergatoare foarte buna, deoarece are o perioada de vegetatie relativ scurta favorizand realizarea in conditii optime a lucrarilor pentru pregatirea patului germinativ al culturii ce urmeaza.
  
  Pregatirea terenului

  Lucrarile de baza ale solului si pregatirea patului germinativ
  Lucrarile de pregatire ale solului au o mare importanta pentru grau. O buna pregatire a terenului depinde in mare masura de planta premergatoare si anume de momentul cand aceasta elibereaza terenul si starea de umiditate in care il lasa. Cele mai bune rezultate se inregistreaza atunci cand solul este bine maruntit si asezat cu o buna rezerva de apa si nutritii, lipsit de resturi vegetale. Pentru grau important este aratul, maruntirea terenului. Atunci cand graul urmeaza dupa plante ce au fost recoltate vara, cel mai indicat si din punct de vedere economic, sa se efectueze o aratura la adancimea de 20 cm adancime, sau mai la suprafata daca solul are o umiditate mai scazuta, iar resturile vegetale sa fie incorporate complet. Daca solul este prea uscat si rezulta bulgari mari, se renunta la arat si se pregateste cu grapa cu discuri de tip greu.

  Pregatirea patului germinativ
  Pregatirea patului germinativ se face cu 1-2 zile inainte de semanat si consta in afanarea si maruntirea bulgarilor, pe o adancime de 6 – 8 cm cu ajutorul grapei cu discuri. In preziua sau in ziua semanatului, se efectueaza lucrarea cu combinatorul, pana la adancimea de semanat, astfel ca samanta sa ajunga pe un „substrat” asezat, cu aport capilar, iar stratul de sol de deasupra semintei sa fie maruntit si afanat, pentru a permite accesul aerului  ("conditii optime pentru declansarea germinatiei"). Lucrarea cu combinatorul se executa pe directia perpendiculara sau oblica fata de directia de semanat. Semanatul este lucrarea care conditioneaza in buna masura calitatea si potentialul de productie al culturii de grau. Pregatirea patului germinativ are drept scop realizarea afanarii solului pe adancimea de semanat, incoltirea si rasarirea rapida, uniforma si energica a plantelor. Semanatul de  calitate, cu samanta uniform repartizata pe suprafata, la aceeasi adancime, pe teren asezat, asigura o rasarire uniforma si ocuparea rapida a terenului, cu inabusirea eventualelor buruieni si permite o productie ridicata.

  Fertilizarea
  Aplicarea ingrasamintelor contribuie direct la sporirea productiei de grau. Fertilizarea organica se recomanda la culturile premergatoare. sub forma semifermentata, gunoiul de grajd poate fi aplicat si direct culturii de grau, in doza de 15 – 20 t/ha. Ingrasamintele chimice se aplica pentru completarea necesarului de elemente nutritive ale plantelor, tinand cont de fertilizarea organica aplicata in cadrul rotatiei si de alti factori.
  Fertilizarea cu fosfor contribuie la depasirea productiei medii de 3-4 t/ha, prin valorificarea mai eficienta a ingrasamantului cu azot. Graul valorifica mai mult ingrasamintele cu fosfor, comparativ cu porumbul sau alte plante de cultura, care folosesc efectul permanent al fertilizarii cu fosfor si potasiu, in cantitate de 40 – 60 Kg substanta activa /ha. Dozele cu fosfor sunt cuprinse intre 60 – 80 Kg P205 t/ha, tinand cont de productia scontata, cantitatea de gunoi de grajd aplicata, tipul de sol si starea acestuia de aprovizionare cu fosfor. Ingrasamintele cu fosfor se administreaza prin imprastierea uniforma la suprafata solului si se incorporeaza odata cu aratura sau inainte de pregatirea patului germinativ, prin discuire. In lipsa ingrasamintelor cu fosfor, se recomanda aplicarea cu ingrasaminte complexe, cu continut ridicat in fosfor (16:48:0; 13:26:13).
  Aplicarea ingrasamintelor organice, chimice si a amendamentelor calcaroase se face pe baza cartarii agrochimice si in functie de:

1. Planta premergatoare;
2. Fertilizarea aplicata anterior;
3. Gradul de aprovizionare cu apa;
4. Nivelul de productie posibil obtinut.

  Fertilizarea organica se recomanda la culturile premergatoare. Fertilizarea cu potasiu este necesara numai  pe solurile cu un continut de potasiu schimbabil mai mic de 150 ppmK, administrandu-se doze de 40 – 80 kg K20/ha cu prioritate in conditii de cultura intensiva. Ingrasamintele cu potasiu se administreaza ca si cele cu fosfor, inainte de aratura sau inainte de pregatirea patului germinativ. Daca doza de potasiu nu poate fi asigurata din ingrasamintele complexe, atunci se aplica separat, sub forma de sare potasica.
  Reusita culturii cerealelor paioase depinde de aplicarea corecta a tuturor verigilor tecnologice, iar aceasta este conditionata de existenta parcelelor mari, pretabile la mecanizare, chimizare si irigatii.
  
  Se recomanda asocierea in parcele mai mari si asigurarea rotatiei corespunzatoare. Pe asemenea suprafete, in vederea aplicarii diferitelor tratamente in perioada de vegetatie (FERTILIZARI, ERBICIDARI, COMBATEREA DAUNATORILOR SI A BOLILOR FOLIARE) este necesar ca semanatul sa se efectueze cu „carari” pentru a permite intrarea utilajelor pentru aplicarea acestor tratamente.