De asemenea, trebuie evitate ca premergătoare sau postmergătoare plantele parazitare de lupoaie (tutunul şi cânepa) şi plantele atacate de boli comune (soia, fasolea, inul şi rapiţa). Nu sunt indicate nici plantele mari consumatoare de apă cu înrădăcinare profundă (lucernă, sparceta, sorgul, iarba de Sudan, sfecla pentru zahăr).
Cele mai bune premergătoare pentru floarea soarelui sunt plantele care eliberează terenul devreme, oferind posibilitatea ca prin lucrările solului să se acumuleze şi să se păstreze în sol o cantitate cât mai mare de apă. De regulă, cerealele păioase şi în primul rând grâul de toamnă constituie premergătoare pentru floarea-soarelui, dar ea se cultivă cu bune rezultate şi după porumb.
Fertilizarea
Deşi consumă cantităţi mari de substanţe nutritive (40-60 kg N, 15-23 P2O5 şi 75-120 kg K2O la o producţie de 1000 kg seminţe), floarea-soarelui reacţionează mai slab la îngrăşăminte decât alte culturi datorită sistemului radicular bine dezvoltat şi ponderii reduse pe care o au seminţele comparativ cu părţile vegetative ale plantei. Cea mai mare parte din elementele nutritive sunt consumate într-o perioadă de 2 luni, până la începutul înfloririi.
Pentru diminuarea creşterii părţilor vegetative în detrimentul fructificării se evită aplicarea unilaterală şi în doze mari a îngrăşămintelor cu azot. Azotul se va folosi numai împreună cu fosforul care are efect favorabil asupra producţiei de seminţe şi a procentului de ulei în seminţe. În funcţie de fertilitatea solului, umiditatea acestuia, planta premergătoare şi producţia scontată, dozele recomandate sunt de 60-120 kg/ha azot şi 60-140 kg/ha fosfor într- un raport echilibrat de 1:1. Îngrăşămintele cu potasiu apar necesare numai pe solurile sărace în acest element.
Gunoiul de grajd este bine valorificat de floarea-soarelui în doze moderate de 15-20 t/ha, aplicat sub arătura adâncă împreună cu îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. În cazul aplicării gunoiului, dozele de îngrăşăminte chimice se reduc corespunzător.
Îngrăşămintele cu fosfor se pot aplica şi odată cu semănatul în doze reduse pe rând. Se recomandă aplicarea fracţională a azotului: jumătate din doză la pregătirea patului germinativ sau odată cu semănatul, iar cealaltă jumătate la a doua praşilă mecanică.
Lucrările solului
Lucrările solului se execută ca şi la cultura porumbului şi ele urmăresc să realizeze un teren bine afânat, structurat, fără hardpan, bine aprovizionat cu apă şi curat de buruieni.
Sămânţa şi semănatul
Sămânţa folosită trebuie să aibă o puritate de minimum 98%, o germinaţie de peste 85%, să fie mare (MMB 70-80g), uniformă şi sănătoasă. Pentru a se realiza un semănat de calitate şi o răsărire uniformă se recomandă sortarea seminţelor după mărime şi greutate.
Împotriva manei, sămânţa se tratează cu Apron 35SD, în doză de 4kg/t de sămânţă. Combaterea putregaiului alb şi cenuşiu se realizează cu Fundazol 50 (2kg/t), Benlate 50 WP (2kg/t), Quinolate (2kg/t), Ronilan 50 WP (2kg/t), iar contra râţişoarei porumbului se foloseşte Heptaclor 400CE (6-7l/t), Furadan 35 ST (28l/t) etc.
Semănatul începe atunci când în sol la adâncimea de semănat temperatura a ajuns la 70C, timp de o săptămână şi are tendinţa de creştere. Din punct de vedere calendaristic, perioada optimă de semănat este cuprinsă între 1-15 aprilie. Semănatul prea timpuriu ca şi cel întârziat, în afara epocii optime, determină scăderi de producţie însemnate.
Desimea optimă este cuprinsă între 40.000-60.000 plante recoltabile/ha. La semănat, desimea va fi cu circa 10-15% mai mare.
Se seamănă cu semănătoarea SPC-6, la distanţa de 70 cm între rânduri, la adâncimea de 4-7 cm în funcţie de textura şi umiditatea solului, utilizându-se o cantitate de sămânţă de 5-6 kg/ha.
Lucrările de îngrijire
Floarea-soarelui este foarte sensibilă la îmburuienare mai ales la începutul vegetaţiei. Combaterea buruienilor reprezintă cea mai importantă măsură pentru obţinerea de producţii mari. Ea se realizează pe cale mecanică şi chimică.
Dacă nu s-au folosit erbicide sunt necesare 2-3 praşile mecanice între rânduri şi 2-3 praşile manuale pe rând.
Prima praşilă mecanică se execută imediat ce se disting bine rândurile, când plăntuţele au format prima pereche de frunze, la adâncimea de 6 cm. Imediat se face şi prima praşilă manuală pe rând şi dacă cultura este prea deasă se efectuează şi răritul. A doua praşilă mecanică trebuie făcută imediat ce apar buruienile (la 10-12 zile), la 8 cm adâncime. Ultima praşilă mecanică se face mai la suprafaţă la 6 cm pentru a nu leza rădăcinile, la circa 15 zile după praşila a doua şi trebuie încheiată când plantele au ajuns la 50-60 cm înălţime pentru că după aceea se rup uşor.
Numărul praşilelor se reduce prin aplicarea erbicidelor la 2 praşile mecanice între rânduri şi eventual o praşilă manuală pe rând.
Împotriva buruienilor monocotiledonate se aplică erbicide volatile Diizocab 80CE (800 g/l butilat) sau Triflurom (240 g/l trifluralin) la pregătirea patului germinativ şi încorporare imediată în doze de 7-10 l şi respectiv 4-5 l/ha. Ca erbicid antidicotiledoneic se aplică Gesagard 50 WP concomitent cu semănatul, în benzi pe rând late de 23 cm, în doze de 1-2,5 kg/ha.
Pentru combaterea costreiului se recomandă Fusilade super aplicat pe vegetaţie, când costreiul are 15-30 cm înălţime, în doze de 2-3 l/ha.
Pentru combaterea dăunătorilor din sol, odată cu semănatul, pe rând se aplică Sinolitox 20 kg/ha sau la răsărire Dimecis 300 CE 3,5 l/ha.
Polenizarea suplimentară a florii-soarelui prin aducerea stupilor de albine – 2 stupi pentru 1 ha) în vecinătatea lanului, aduce sporuri de producţie.
Floarea-soarelui reacţionează bine la irigare prin sporuri însemnate de producţie. În faza critică pentru apă, de la apariţia inflorescenţei (când are mărimea unei monede) şi până la terminarea umplerii boabelor se aplică 1-3 udări cu norme de 500-600 m3 apă/ha. În timpul înfloritului, irigarea prin aspersiune trebuie evitată deoarece apa spală polenul şi împiedică zborul insectelor.
Recoltarea
Floarea soarelui se recoltează cu combina la maturitatea tehnologică, când 75% din calatidii sunt brune, uscate şi restul sunt galbene-brune, iar umiditatea seminţelor a ajuns la 14-15%.
Pentru evitarea pierderilor prin scuturarea seminţelor şi frângerea tulpinilor, recoltarea trebuie încheiată în 6-8 zile până ce conţinutul în apă al seminţelor ajunge la 10-12%.
În vederea recoltării, combina C12 se echipează cu dispozitivul pentru recoltare integrală a florii-soarelui pe 6 rânduri şi se reglează sistemul de curăţire pentru a rezulta seminţe curate. Pentru grăbirea şi uniformizarea maturizării se pot folosi desicanţi când 50% din plante au calatidiile galbene şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30-35% iar după 9-10 zile se recoltează.
Recoltarea se poate face şi manual prin tăierea calatidiilor, strângerea în grămezi şi treierarea lor cu combina staţionar.
Imediat după recoltat, seminţele se curăţă cu vânturători sau selectoare şi se usucă până la umiditatea de păstrare de 8-9%. Floarea-soarelui are un potenţial de producţie ridicat, putând realiza peste 2500kg/ha în cultură neirigată şi peste 3500kg/ha în condiţii de irigare. |
